Recunosc ca eu nu vorbesc foarte mult la mobil. Doar strictul necesar. Nu vad ce as putea sa vorbesc tot timpul la telefon, cand toata ziua sunt acasa cu al meu. Mai vorbesc cu prietenele, dar nici atunci nu imi place sa ma intind. Cu toate ca am minute sufieciente. Doar ca vorbitul la telefon mi se pare... nu stiu cum sa explic. Ideea e ca imi place mult mai mult sa privesc in ochi persoana cu care vorbesc, sa ii vad si reactia.
Dar nu intotdeauna au stat lucrruile asa. Pe la inceputurile relatiei mele cu sotul, vorbeam la telefon ore intregi. Si daca nu vorbeam la telefon, ne dadeam bipuri sau mesaje. Stiu ca intr-o seara am vorbit cu el la telefon doua ore, de si-a consumat toate minutele si si-a mai facut si cost suplimentar la telefon. Eu mereu aveam grija sa nu fac cost suplimentar fiindca nu voiam sa ma cert cu ai mei. Ca doar ei plateau abonamentul, nu eu. Pe atunci nu ma vedeam altfel decat vorbind ore intregi la telefon. Insa in timp treaba asta s-a cam stins, fiindca m-am mutat la el, si atunci chiar nu isi mai avea rostul sa vorbim mult la telefon. Insa vorbesc totusi cate 30 de minute poate si mai mult cu o prietena draga mie. Daca are probleme si nu poate veni la mine, incerc sa o ajut prin telefon si atunci e normal ca ma intind la maxim cu conversatia.
In concluzie vreau doar sa subliniez faptul ca e mult mai important sa ii vezi reactia interlocutorului decat sa stai cu telefonul la ureche ore in si, iar tu sa nu stii ce face cel cu care vorbesti. Mi se pare destul de urat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu