In metrou

Iar ma trezesc pe melodia aia infernala. Ciudat, nu imi displace melodia, pur si simplu urasc sa o aud cand ma trezesc. Pe de alta parte, daca as pune alta melodie nu m-as mai da jos din pat. Inchid alarma telefonului si arunc o privire in camera. Vai cate haine am de spalat. Diseara, da sigur! Poate maine…sau poate pana incep sa le simt mirosul si nu mai am incotro. Angelica mereu ma cearta ca las hainele cu tona…ori ma bate la cap pana le spal eu, ori le spala ea. Adevarul e ca tare greu este sa bagi o mana de haine intr-o masina de spalat si sa o pornesti. Nu imi inteleg lenea asta. Abia ma misc pana la bucatarie si pun repede de o cafea. Draci, mii de raci ca iar intarzii la munca! Las filtrul de cafea sa isi faca treaba si eu ma indrept catre baie. Un dus rapid cu apa fierbinte ma va trezi. Las apa sa curga peste mine si ma tot gandesc. “Sa raman? Sa plec? Daca ma cert iar cu ei? Daca iar se repeta faza de acum o luna? Nu cred ca as putea suporta sa fiu iar bataia de joc a cuiva…pana la urma urmei nici nu este normal sa fie asa! Trebuie sa fim tratati cu totii egal!”Cate ganduri, cate dileme, cate nedumeriri. Este ciudat cum ma apuca si pe mine momentele astea de meditare. Acum, aici sub dus, plin de sapun pe corp si de sampon in cap….iar eu meditez la munca.Cred ca am nevoie de  o vacanta…ceva. Sa plec departe cateva zile, sa uit, sa las trecutul sa fie in trecut si sa nu-l mai car cu mine peste tot in clipa prezenta. Ii aud vocea Angelicai. Iar s-a trezit asta cu fata la cearceaf. Poate ma cert si cu ea, ca porma iar iese cu nabadai. Incerc sa ma spal de gandurile astea in timp ce privesc rauletele de sapun si sampon cum se indeparteaza de mine sub presiunea apei din dus.

Termin dusul si direct la cafea. Fara ea nu se poate. Imi aprind o tigara si trag cu sete o gura de cafea. Divin! Ador gustul de nicotina si cafea dimineata. Indiferent de situatie parca ma trezeste la viata. In plus de asta mor dupa mirsoul si gustul de cafea. Astept tacut, cateva clipe pana cand Angelica isi face aparitia. Imi tranteste un Buna Dimineata, mai mult de flori de tei si apoi se aseaza la masa. Evit oarecum sa deschid orice subiect, cel putin pana sunt sigur sa se poate vorbi cu ea azi pana nu sunt sigur ca nu este la ciclu, nu vorbesc cu ea. O las pe ea sa decica. Intr-un final incepe ea sa imi zica niste aberatii despre job, iar eu incument din cap tacut, fara sa o contrazic. Nu am chef de cearta. E prea devreme pentru cearta. Poate cand ma intorc de la munca, atunci voi fi mai in forma. Adulmec si ultima picatura de cafea din cana si pornesc direct la dulap. Imi trag niste pantaloni de stofa, o bluza maronie, pantofii, parpalacu’ meu negru si gata. Noroc ca nu trebuie sa imi mai fac si parul. Parfumul meu de grefe se simte deja pe hol. Imi privesc cateva secunde imaginea in oglinda putin prafuita. Doamne ce imbatranesc! Imi vad trasaturile masculine in oglinda si nu imi vine sa cred. Ieri parca eram un pustan la facultate. Azi, om la casa lui. Ii trag Angelicai un Pa, pa si direct la metrou.

Iar coada la bilete. Bine ca mai am 3 zile pana imi expira abonamentul. Repede, repede sa nu pierd metroul. Las scarile sa ma poarte pana la peron. Cata agiatie pentru ora asta. E abia 7:30 si lumea deja misuna in statie. Ma asez langa o batranica. Stau linistit si astept metroul. Femeia isi ridica sprancenele alea subtiri catre mine si ma analizeaza adanc. Ii simt privirea asa ca raspund cu o privire sceptica. “Ce faci mamaie, nu ai la cine sa te holbezi?” imi zic eu in gand, in timp ce privirea imi coboara de pe chipul femeii. Uite ca vine si trenul. Doar 5 statii si ajung la munca. Ce bine ca nu trebuie sa schimb…sau sa i-au un RATB. Urasc RATB-ul, este cat se poate de aglomerat, cat se poate de mirositor, cat se poate de plin de pensionari care nu au ce face la orele alea mega-aglomerate. Metroul este putin mai select…ori sunt eu nebun. Marele vierme subteran stationeaza in fata mea. Isi deschidele usile mari si ma strecor repede inauntru. Mamaia ma urmeaza, tot incercand sa isi faca loc. “Doamne… femeie calmeaza-te! Da-ti doua palme si calmeaza-te! E dimineata, ce ai?”

Reusesc sa prind o bara si ma tin bine de ea cand aud ca se inchid usile. Si am pornit In maxim 10 minute sunt la munca. Stau acolo rezemat de bara si arunc o privire in jur. Cata lume, care mai de care. Ii analizez atent pe toti cei din jur. Langa mine, pe aceeasi parte un rand plin de femei care isi arunca parsiv ochii in jur. Prima o pitipoanca ratacita la ora asta in metrou. Machiajul greu, incarcat, ii apasa fata si ii scoate in evidenta trasaturile mai mature. Ce urat este asa! “In loc sa iti scoti cei 17 ani la iveala, tu iti incarci fata cu o tona de fard?” Fata este poate mai confuza ca mine. Priveste incerta in jur, fara sa stie ce vrea sau ce auta acolo.” O fi mergand la scoala?” Orice este posibil, insa nu prea cred in cazul asta. Cred ca merge sa iubitul ei. Le-o fi zis parintilor ca merge la scoala si ii trage lui o vizita matinala. Ca la 17 ani, cand lumea e roz, griji nu ai…doar gandul de a te saruta. Ahh…dragostea aia puerila. Ma uit mai bine la ea si parca ma apuca dorul de vremurile alea.

Langa pitipoanca sta o alta femeie in aceeasi postura. Insa nu este la 17 ani, este deja femeie in toata regula. Mainile ei groase ii tradeaza munca de gospodina pe care o face. Parul prost ingrijit arata grijile ei fata de copii, de familie. Hainele, desi curate, nu au stralucirea aia. In scimb in lumina aia pala din metrou ii scoate in evidenta saracia…sau mai bine, momentele dificile prin care trece. Pacat de ea, pare a fi o femeie de treaba.

Trenul se opreste! Fara sa avertizeze vreo voce ceva, fara semnal. Pur si simplu se opreste in mijlocul tunelului. Luminile incep sa palpaie nebun, haotic, ca si cum un cutremur e gata sa erupa din linistea aparenta. Imi arunc privirea in jur. Lumea incepe sa se agite, care mai de care. Babele se misca nervoase pe scaune, barbatii tot arunca priviri peste umar. Eu ma tot uit in stanga si in dreapta. “De ce este asa frig?” Un fior rece, dar rece rau, inunda tot trenul. O fi aerul conditionat, nu? Dar nu simt nici o pala de aer rece. Pare a fi o teama, mai mult decat orice. O teama pe care o simti sub piele, in tine. Inima imi pompeaza nebuna adrenalina. Simt sangele  cum se perinda peste tot in mine. De ce s-a oprit trenu? O fi o defectiune de moment?

Apoi o vad…in departare…vine incet, cu teama pe langa ea. Cu un miros de cadavru si cu ochii aia galbeni. O monstruozitate. O figura cum nu am mai vazut pana acum. O figura atat de ciudata, atat de feerica, atat de ireala. Fata nu are, insa parca nici corp. Parca ar fi un cearceaf negru, gaurit, ce pluteste. Un corp scheletic se lasa vazut in timp ce curentii de aer din jurul sau apasa bucata aia de carpa. Maini in putrefactie cuprind barile trenului. Frica deja ma inunda pana in maduva oaselor. Sigur visez! Asa ceva nu exista. Dar uite ca exista, este aici, la cativa metrii de mine si se tot apropie. Cu ea vine si teama si mirosul acela de mort.

Ce naiba este? Ma lipesc de usa trenului si incep sa imi plimb mainile pe usa…intr-o cautare zadarnica de ceva, orice. Nu am cum sa scap. Suntem in mijlocul unui tunel, la zeci de metri adancime. Orasul este deasupra. In fata intuneric, in spate tot intuneric. Aici este umbra asta. Se apropie de mine si isi apasa privirea aia ingalbenita peste ochii mei. Sclipesc la mine, ca de cosmar. As zice ca imi zmabeste…dar nu are gura. Isi misca mana aia scheletica in aer, lasand carpa de pe ea sa fluture. Indreapta un deget catre batranica aceea agitata. Baba face ochii cat ceapa si incepe sa se agite tacut. Eu tot acolo stau, lipit de usa, fara sa scot un sunet. Imi este atat de frica incat corpul refuza sa se miste…

- Aloo!!! Domnu? Aveti un telefon? se aude o voce

- Cum? intreb eu pe fetita de langa mine

- Doamnei de acolo ii este rau! Nu aveti un telefon?

- Ba daaa…da’….

Ce naiba? Unde este umbra? Privesc atent in jur. La fel ca si cand m-am urcat. Nici urma de umbre, aceeasi temperatura. In afara mirosului acela de transpiratie si bautura…ce vine de la paznicul din metrou alt miros nu se simte. Pai si atunci unde este umbra? Sau doar am visat?