Sandra Brown este un nume la fel de cunoscut pentru generatiile nascute intre anii ‘50-’60 pana in anii ‘80-’85, cum este si Dallas sau Tanar si nelistit. Acestea sunt brandurile care au explodat in Romania post revolutie si s-au impamantenit atat de bine in mintea colectiva, incat e aproape imposibil sa le elimini.
Tin minte ca atunci cand eram mica, aceste carti scrise de Sandra Brown erau un fel de placere vinovata a adultilor si fructul interzis al copiilor, de aceea si fascinatia asta atat de mare pentru cartile ei; atunci cand aveam ocazia sa prindem in mana carti Sandra Brown, le citeam ascunsi, pe nerasuflate, cu frica in san de a nu fi prinsi. Scenele de amor pe care le citeam acolo ne faceau sa rosim si sa ne fastacim, dar si sa ne simtim puternici, ca si cum am sti un secret pe care il stiu numai cei alesi.
Pentru cine nu stie cine este Sandra Brown, ea este o scriitoare nord-americana de literatura romantica, care a publicat de-a lungul carierei sale si sub pseudonimele Rachel Ryan, Laura Jordan si Erin St. Claire. La vremea respectiva, romanele Sandrei Brown erau incadrate in literatura romantica, dar pentru vremea aceea erau similare cu romanele pe care astazi le incadram in literatura erotica. Insa, daca vei citi vreodata cateva carti Sandra Brown, vei vedea ca erotismul pe care il foloseste ea este mai degraba un romantism, un erotism atat de romantat, incat nici acum nu stiu de ce parintii ne interziceau aceste carti. Dar vremurile erau altele, iar ceea ce adolescentii din ziua de azi cunosc, noi nici nu visam.
Nu sunt un fan Sandra Brown, dar pentru ca imi aduce aminte de copilarie si pentru ca ma relaxez citind cartile ei, mi se intampla sa ma pun seara in pat, dupa o zi extenuanta de munca si sa iau o carte de-a ei in mana. Nu stiu cate se mai gasesc in librarii, eu mi-am comandat online. Eu sunt un fan al acestui sistem, mai ales cand a comanda carti online este atat de simplu si de comod. Dar puteti cauta si in librarii, cu siguranta veti gasi cateva titluri, cel putin din cele nou aparute, daca nu din cele devenite clasice. Eu zic ca merita macar sa incercati sa intelegeti de ce era febra atat de mare cu aceste romane, o febra similara cu cea creata de cartile lui Paulo Coelho.
Hitchcock - emblema filmelor de suspans
Pe Hitchcock l-am descoperit întâmplător, acum doi-trei ani, când am auzit la televizor făcându-se reclamă la un box cu filmele regizate de el. Mi-a captat imediat atenţia, iar în zilele următoare mi-am cumpărat primul dvd.
Am rămas fascinată de modul în care îşi crea personajele, cum se derula acţiunea şi, da, suspansul era la el acasă. Fireşte că, ulterior am cumpărat şi restul filmelor, întregindu-mi colecţia. Însă cele 20 de filme şi un scurt documentar cu cuprindea un interviu şi câteva declaraţii ale regizorului, nu mi-au fost suficiente. Am început să caut cât mai multe despre acest Alfred Hitchcock. Rezultat? Aproximativ 65 de filme, plus multe alte episoade într-un show intitulat Alfred Hitchcock presents. Am început să descopăr la el, fără să citesc critică de film, anumite tipare folosite cu regularitate. Eroina blondă, cuplul fericit în dragoste, umorul inteligent, frumuseţea actriţelor, muzica ce te ţine cu răsuflarea tăiată, sunt doar câteva dintre elementele filmelor lui Hitch.
Psycho, Vertigo şi Rebeca sunt în topul preferinţelor mele. Acţiunea în aceste filme se petrece într-un mod delirant, seducător, captivant, Hitchcock reuşind să transpună pe peliculă foarte bine toate trările personajelor sale, cu ajutorul unor actori foarte buni. De altfel, ca mulţi alţii, regizorul şi-a păstrat anumiţi actori preferaţi cu care a lucrat la mai mult de un film.
Până de curând, aprecierea pe care o aveam legată de maestrul suspansului a prins o uşoară îndoială. Nu asupra manierei de regizare, pe care o consider revoluţionară şi inovatoare pentru acea perioadă, ci a modului său de a fi. Am avut ocazia să vizionez filmele despre el şi despre munca depusă pentru capodoperele sale. Hitchcock, în exemplara interepretare a lui Anthony Hopkins, redă momentele de muncă la apreciatul Psycho. Aici am văzut prima dată felul obsesiv în care lucra cu actorii săi, caracterul dificil şi puternica nevoie de recunoaştere şi apreciere din partea celorlaţi. Filmul Fata, a fost chiar mai şocant pentru mine. Aici este ilustrată povestea actriţei Tippi Hedren. Tippi a jucat în „Păsările” şi „Marnie” a lui Hitchcock, însă colaborarea cu marele regizor s-a arătat foarte dificilă, el devenind obsedat de ea, cu un puternic instinct de control asupra ei şi agresând-o sexual.
Cu toate acestea, încerc să ma detaşez de omul Hitchcock şi să apreciez doar geniul regizoral. El a devenit o insipraţie pentru mulţi regizori, scenarişti, etc. La noi există chiar şi o revistă ce-i poartă numele (Alfred Hitchcock Mystery Magazinr), preluată din afară, dedicată în special poveştirilor cu detectivi, crime şi suspans. Nu pot decât să aplud iniţiativa şi să sper la tot mai multe poveşti originale.
Am rămas fascinată de modul în care îşi crea personajele, cum se derula acţiunea şi, da, suspansul era la el acasă. Fireşte că, ulterior am cumpărat şi restul filmelor, întregindu-mi colecţia. Însă cele 20 de filme şi un scurt documentar cu cuprindea un interviu şi câteva declaraţii ale regizorului, nu mi-au fost suficiente. Am început să caut cât mai multe despre acest Alfred Hitchcock. Rezultat? Aproximativ 65 de filme, plus multe alte episoade într-un show intitulat Alfred Hitchcock presents. Am început să descopăr la el, fără să citesc critică de film, anumite tipare folosite cu regularitate. Eroina blondă, cuplul fericit în dragoste, umorul inteligent, frumuseţea actriţelor, muzica ce te ţine cu răsuflarea tăiată, sunt doar câteva dintre elementele filmelor lui Hitch.
Psycho, Vertigo şi Rebeca sunt în topul preferinţelor mele. Acţiunea în aceste filme se petrece într-un mod delirant, seducător, captivant, Hitchcock reuşind să transpună pe peliculă foarte bine toate trările personajelor sale, cu ajutorul unor actori foarte buni. De altfel, ca mulţi alţii, regizorul şi-a păstrat anumiţi actori preferaţi cu care a lucrat la mai mult de un film.
Până de curând, aprecierea pe care o aveam legată de maestrul suspansului a prins o uşoară îndoială. Nu asupra manierei de regizare, pe care o consider revoluţionară şi inovatoare pentru acea perioadă, ci a modului său de a fi. Am avut ocazia să vizionez filmele despre el şi despre munca depusă pentru capodoperele sale. Hitchcock, în exemplara interepretare a lui Anthony Hopkins, redă momentele de muncă la apreciatul Psycho. Aici am văzut prima dată felul obsesiv în care lucra cu actorii săi, caracterul dificil şi puternica nevoie de recunoaştere şi apreciere din partea celorlaţi. Filmul Fata, a fost chiar mai şocant pentru mine. Aici este ilustrată povestea actriţei Tippi Hedren. Tippi a jucat în „Păsările” şi „Marnie” a lui Hitchcock, însă colaborarea cu marele regizor s-a arătat foarte dificilă, el devenind obsedat de ea, cu un puternic instinct de control asupra ei şi agresând-o sexual.
Cu toate acestea, încerc să ma detaşez de omul Hitchcock şi să apreciez doar geniul regizoral. El a devenit o insipraţie pentru mulţi regizori, scenarişti, etc. La noi există chiar şi o revistă ce-i poartă numele (Alfred Hitchcock Mystery Magazinr), preluată din afară, dedicată în special poveştirilor cu detectivi, crime şi suspans. Nu pot decât să aplud iniţiativa şi să sper la tot mai multe poveşti originale.
Un iad, un purgatoriu şi o perfecţiune
Ştiţi că lumea este făcută din culori şi forme? Da… probabil că ştiţi
..dar le vedeţi? Când aţi privit cerul ultima oară? aţi văzut ce forme
au norii, aţi văzut coroanele copacilor? copacii nu au doar trunchi….
Poate că ne ferim să spunem adevărul… dar înăuntrul nostru suntem
noi… suntem o fiinţă ce încearcă să crească… ce tinde să devină
perfectă…
Perfecţiunea nu există...
Cine spune asta?.ceva-ul care nici măcar nu are curajul să deschidă
uşa spre el, ceva-ul care nu s-a privit în ochi . Cel ce nu ştie cum e
să treacă esenţa pământului din nervurile frunzelor în nervii săi …şi
să-l liniştească. Cel care nu ştie cum ploaia de Mai purifică…nu doar
udă. Cel care nu ştie cum e să oferi, să te oferi.. chiar cu preţul de a
fi trântit cu brutalitate de pământ de cel care nu te mai vrea….
Perfecţiunea nu e uşor de atins…dar nici imposibilă. Perfecţiunea este
în noi…..
În purgatoriul celor care luptă…..e greu e foarte greu….nu vreau să
vorbesc despre asta..pentru că din lupta aia am ieşit sfâşiat….mai rupt
în bucăţi decât un ceainic zdrobit de-un critic orb….am ieşit cu bucăţi
rupte din mine..am ieşit cu mlădiţe ce aştept să înmugurească…vreau să
înmugurească ..vreau să văd ce flori nasc…
Voi reliefa şi iadul…iadul celor mulţi…..
e în fiecare zi, oriunde.e lumea celor mulţi şi fără de nimic. E
lumea în care stăpână este ea….nu-i voi spune numele pentru că am jurat
să o reneg pe viaţă…am fugit din lumea ei cu-n grup de renegaţi, vai de
ei..dar cu sclipiri…am plecat cu respectul, schimbarea , acceptul ,
inovarea şi alţi 4….care vor să îşi păstreze identitatea secretă…. Nu
ştiam unde am să ajung, bucăţi din mine, probabil cele încleştate cu
metal, vroiau să se întoarcă înapoi în acel regat, m-am agăţat de tot
ce puteam de îndoieli, speranţa , milă, de mine …să nu mă las să mă duc
înapoi, de unde nu aş mai fi putut scăpa ……am scos, cu lacrimi şi
durere, tot ce era mai metalizat din mine şi apoi m-am lăsat sub o
ploaie de Mai. Şi acum mai simt cum strigă, răni ce nu se vor
vindeca….cum vrea să o slujesc din nou..dar nu….a apus….a apus
păcatul….păcatul de a nu trăi… de a nu mă simţii. Nu mai trăiesc în
globul de cristal şi cercul de şanse …nu mai sunt adormit cu acelaşi
cântece de leagăn, nu mă mai hrănesc cu hrană ……nu ştiu ce e mai bine
pentru mine….dar, alţii crezi că pot?
culori, văd culori.. senzaţii….sunt atât de multe…uneori mă
copleşesc…alteori mă sperie şi mă ascund sub un pretext..dar nu pot să
stau mult căci ele vin peste mine…ca un rău învolburat şi dacă nu lupt
să supravieţuiesc….mă trag la fund şi cine mă mai salvează….cum să pierd
eu privilegiul de a simţi soarele , atingerile şi durerea… şi de a
căuta fără sfârşit un sfârşit…
Cum?
Muzica si internetul
La fel ca si multe alte domenii si domeniul muzical s-a mutat in mai mica sau mai mare masura pe internet. Acest lucru se poate vedea prin faptul ca odata cu crestrea numarului de download-uri de melodii de pe interent, a avut loc o scadere a vanzarilor de CD-uri. Piata muzicala se schimba si industia trebuie sa tina cont de acest lucru pentru a tine pasul.
Dat fiind ca domeniul muzical este unul din domeniile cele mai piratate, din ce in ce mai multi artisti prefera sa isi faca propriile lor site-uri de muzica si sa isi posteze pe ele melodiile care pot fi accesate gratuit. Unele astfel de site-uri permit downloadarea gratuit iar unele dintre ele solicita o suma modica pentru a face acest lucru. Oricum cred ca si voi ati observat ca in ultimii ani succesul uni cantaret sau al unei melodii nu se mai masoara in numarul de discuri vandute ci in numarul de accesari pe youtube .
Pe de alta parte daca muzica ar fi toata gratis si disponibila oricui pe interent, di ce ar mai trai artistii nostri preferati? Multi dintre ei pleaca in turnee fara sfarsit pentu a-si castiga existenta, si trebuie sa recunoastem ca nimic nu se compara cu atmosefra unui concert bine organizat. Acestor site-uri de muzica se datoreaza din punctul meu de vedere si inmultirea festivalurilor de muzica. In ultima vreme cu bucurie am remarcat ca din ce in ce mai multe festivaluri si concerte se organizeaza si pe teritoriul tarii noastre, iar unele dintre afise contin nume rasunatoare din industria muzicala internationla.
Personal prefer sa nu piratez muzica de pe interent, mai ales ca exista atata posturi de radio care emit si online, fara sa mai vorbesc de site-uri de genul youtube unde gasesti melodii si videoclipuri din anii 20 pana in prezent, dar e optiunea fiecaruia dintre noi daca face sau nu acest lucru.
Dat fiind ca domeniul muzical este unul din domeniile cele mai piratate, din ce in ce mai multi artisti prefera sa isi faca propriile lor site-uri de muzica si sa isi posteze pe ele melodiile care pot fi accesate gratuit. Unele astfel de site-uri permit downloadarea gratuit iar unele dintre ele solicita o suma modica pentru a face acest lucru. Oricum cred ca si voi ati observat ca in ultimii ani succesul uni cantaret sau al unei melodii nu se mai masoara in numarul de discuri vandute ci in numarul de accesari pe youtube .
Pe de alta parte daca muzica ar fi toata gratis si disponibila oricui pe interent, di ce ar mai trai artistii nostri preferati? Multi dintre ei pleaca in turnee fara sfarsit pentu a-si castiga existenta, si trebuie sa recunoastem ca nimic nu se compara cu atmosefra unui concert bine organizat. Acestor site-uri de muzica se datoreaza din punctul meu de vedere si inmultirea festivalurilor de muzica. In ultima vreme cu bucurie am remarcat ca din ce in ce mai multe festivaluri si concerte se organizeaza si pe teritoriul tarii noastre, iar unele dintre afise contin nume rasunatoare din industria muzicala internationla.
Personal prefer sa nu piratez muzica de pe interent, mai ales ca exista atata posturi de radio care emit si online, fara sa mai vorbesc de site-uri de genul youtube unde gasesti melodii si videoclipuri din anii 20 pana in prezent, dar e optiunea fiecaruia dintre noi daca face sau nu acest lucru.
Îmi aparţin?
Pot să spun că mi-e teama… da pot.. în mod normal nu mi-ar fi
frică de viaţă, pentru că ştiu că are părţi bune, părţi mai puţin bune,
are pentru fiecare câte ceva.
Dar dacă asta nu e viaţa mea?
Dacă sunt aspiraţiile şi visul unui copil de 6 ani? Dacă sunt în
visul lui? Dacă fiecare zi din viaţa mea e un fragment dintr-un vis de o
secundă, al lui? Mi-e teamă…. dacă am să-l dezamăgesc? dacă tot ceea am
să construiesc eu se va prăbuşii când se va trezi… eu nu am să mai
fiu, mă voi fi pierdut ca “cenuşa în mare”..la fel şi universul pe care
l-am creat pentru el. Ar putea să mă viseze şi mâine.. şi am să-l duc
şi mai departe….Dar poate nu o să mă mai viseze pe mine, ci pe o
persoană din realitate pe care vrea să o pastreze aproape chiar şi în
vis…..
Dar îmi îngheaţă inima…când ma gândesc că aş putea fi …..visul unui
batrân, ultimul său vis. Dacă sunt o reconstituire a tuturor regretelor
lui….dacă …. dacă visul se va curma brusc.. Dacă am să îi întristez
ultimul somn dulce, bietului batrân, arătându-i ce ar fi putut să devină
dacă nu ar fi fost prea laş, poate. Trezeşte-te! nu vreau să fiu ultima
persoană pe care o urăşti…
Off..prizonier în visul ăsta de viaţă, o viaţă ce se va curma brusc
şi nu ştiu dacă va mai începe… Mi-e teama că tot ce ating, nu-mi
aparţine mie ci, lui, celui care mă plasmuieşte.Mi-e teamă ca sunt doar
un corp care îi materializează gândurile în vis. Mi-e teamă de momentul
trezirii.
Dar dacă sunt în propriul vis? Ce reprezint aspiraţiile….sau regretele?
Şi câti ani am?
Şi câti ani am?
Acolo unde marea întâlneşte ţărmul
Aşa târziu , de ce m-ai chemat?
De ce aici?
Ştii cât de mult urăsc marea noaptea, mi-e teama să nu mi te ia …
De ce taci?
Stă nemişcată , un trup angelic împietrit….De ce tace?
Ce ochi negrii are…şi ce adânci ! Nici măcar lumina stelelor nu poate răzbate negura ochilor ei…
De ce priveşti doar la cer?
Vrei să îl absorbi pe tot în ochii tăi?
De ce taci ? De ce nu mă priveşti? Prin ce lumi oare îţi umblă gândurile , pe unde pribegeşti…
De ce eşti rece? De ce nu clipeşti? Ce joc e ăsta? Vrei să mă părăseşti?
Ea nu răspunse …El pleacă sfâşiat. … Tot ce a fost se pare..s-a încheiat !
O Perseidă lumină cerul o dată , iar ea se stinse în urma lui , pentru ultima dată..
Îţi mulţumesc …
Îţi multumesc că ai facut greşeala.
Îţi mulţumesc pentru fastuasele temple pe care le-ai construit pentru
mine, aşa mari …aşa pustii , chiar nu ştii că nu poţi să faci oamenii
să te slujească daca nu vor?
Îţi muţumesc pentru marile corăbii , voi putea naviga cu ele pe marea de lacrimi.
Îţi mulţumesc pentru sacii cu seminţe de ură, invidie şi aroganţă pe
care mi i-ai dat , dar aceştia nu rodesc pe solul meu .E prea îmbibat cu
respect şi luminat de prea multi sori.
Îţi mulţumesc pentru faptul că îmi aud ecolul când încerc să îţi
vorbesc şi pentru faptul că am cunoscut persoana care are mereu
dreptate.
Îţi multumesc pentru liberatea din închisoare şi pentru faptul că a
trebuit să ascult glasul omenirii redat de natură prin foşnetul
frunzelor şi adierea vântului..a fost uşor …glasul tau însă , nu l-am
putut descifra..e prea metalic.
Îţi mulţumesc pentru că a trebuit să îmi făuresc singur modelul în viaţă şi pentru faptul că mi-ai arătat ce să nu fiu !
N-am să intru pe poarta principală aducându-ti ofrande pentru tot ce
mi-ai daruit. Nu am să fiu în faţa lumii ceea ce vrei tu , pentru că eu
văd lumea altfel şi o simnt altfel..Sunt altfel.
Distractie garantata cu bancuri
Deasemenea, in cadrul unei petreceri se danseaza, se canta si de ce nu, se spun bancuri noi. Petrecerea trebuie sa fie un prilej pentru relaxare si bucurie, asadar si bancurile se pot incadra cu usurinta in aceasta categorie. De ce sa spunem bancuri la o petrecere? Deoarece oricine iubeste bancurile, acestea fiind foarte variate.
Din punctul de vedere al complexitatii bancurilor, acestea sunt numai bune pentru orice ocazie deoarece exista o gama larga de bancuri din care puteti sa alegeti.
Tot pentru distractie, in special in weekend-uri sunt valabile si spectacolele amuzante. Ar fi foarte interesant sa mergeti la stand-up comedy sau la alte evenimente care se petrec in pub-uri sau baruri deoarece de foarte multe ori acestea contin si momente amuzante, momente in care veti avea zambetul pe buze.
Daca preferati sa ramaneti acasa sau daca aveti multe responsabilitati pentru serviciu si trebuie sa stati la birou, atunci aici puteti gasi o nota de relaxare citind bancuri. Aceasta este cea mai simpla cale prin care va veti putea bucura de momente de bucurie chiar daca nu sunteti impreuna cu cei dragi. Bancurile le puteti citi direct de pe internet, unde veti gasi foarte multe genuri de bancuri, pentru ca relaxarea este garantata! Site-urile cu bancuri sunt pline cu zeci de categorii mai noi sau mai vechi, asadar totul depinde numai de dumneavoastra. Ca sa amintim doar cateva din categoriile de bancuri care fac furori, ar fi : bancuri cu blonde, bancuri cu Bula, bancuri cu Alinuta, bancuri cu Ion si Gheorghe, bancuri deocheate, seci, scurte, cu intrebari si raspunsuri, cu nebuni, cu scotieni, politice, politiste si lista poate continua mult si bine. Exista cate o categorie de bancuri pentru aproape fiecare categorie de oameni. Sigur veti gasi bancuri care sa va mentina zambetul pe buze.
Daca insa totusi veti alege varianta petrecerii si va veti hotari sa fiti spiritul petrecerii si sa ii faceti pe toti ceilalti invitati sa rada, atunci cea mai buna metoda este sa spuneti bancuri care au un substrat si mai amuzant decat mesajul in sine. Deasemenea, o alta categorie de bancuri care este potrivita la orice eveniment si anume cea a bancurilor seci care se pot gasi pe diferite site-uri pe intenet.
O petrecere nu se poate numi o petrecere adevarata daca pe tot parcursul ei nu are si astfel de momente de relaxare, momente in care toti invitatii sa rada si sa se bucure de atmosfera creata.
In concluzie, o cale foarte buna pentru ca dumneavaostra sa va puteti relaxa, sa puteti sa mai uitati din grijile cotidianului este sa participati la astfel de petreceri sau pur si simplu la iesiri cu prietenii care pot fi cu adevarat amuzante si relaxante.
In metrou
Iar ma trezesc pe melodia aia infernala.
Ciudat, nu imi displace melodia, pur si simplu urasc sa o aud cand ma
trezesc. Pe de alta parte, daca as pune alta melodie nu m-as mai da jos
din pat. Inchid alarma telefonului si arunc o privire in camera. Vai
cate haine am de spalat. Diseara, da sigur! Poate maine…sau poate pana
incep sa le simt mirosul si nu mai am incotro. Angelica mereu ma cearta
ca las hainele cu tona…ori ma bate la cap pana le spal eu, ori le spala
ea. Adevarul e ca tare greu este sa bagi o mana de haine intr-o masina
de spalat si sa o pornesti. Nu imi inteleg lenea asta. Abia ma misc pana
la bucatarie si pun repede de o cafea. Draci, mii de raci ca iar
intarzii la munca! Las filtrul de cafea sa isi faca treaba si eu ma
indrept catre baie. Un dus rapid cu apa fierbinte ma va trezi. Las apa
sa curga peste mine si ma tot gandesc. “Sa raman? Sa plec? Daca ma cert
iar cu ei? Daca iar se repeta faza de acum o luna? Nu cred ca as putea
suporta sa fiu iar bataia de joc a cuiva…pana la urma urmei nici nu este
normal sa fie asa! Trebuie sa fim tratati cu totii egal!”Cate ganduri,
cate dileme, cate nedumeriri. Este ciudat cum ma apuca si pe mine
momentele astea de meditare. Acum, aici sub dus, plin de sapun pe corp
si de sampon in cap….iar eu meditez la munca.Cred ca am nevoie de o
vacanta…ceva. Sa plec departe cateva zile, sa uit, sa las trecutul sa
fie in trecut si sa nu-l mai car cu mine peste tot in clipa prezenta. Ii
aud vocea Angelicai. Iar s-a trezit asta cu fata la cearceaf. Poate ma
cert si cu ea, ca porma iar iese cu nabadai. Incerc sa ma spal de
gandurile astea in timp ce privesc rauletele de sapun si sampon cum se
indeparteaza de mine sub presiunea apei din dus.
Termin dusul si direct la cafea. Fara ea nu se poate. Imi aprind o
tigara si trag cu sete o gura de cafea. Divin! Ador gustul de nicotina
si cafea dimineata. Indiferent de situatie parca ma trezeste la viata.
In plus de asta mor dupa mirsoul si gustul de cafea. Astept tacut,
cateva clipe pana cand Angelica isi face aparitia. Imi tranteste un Buna
Dimineata, mai mult de flori de tei si apoi se aseaza la masa. Evit
oarecum sa deschid orice subiect, cel putin pana sunt sigur sa se poate
vorbi cu ea azi pana nu sunt sigur ca nu este la ciclu, nu vorbesc cu
ea. O las pe ea sa decica. Intr-un final incepe ea sa imi zica niste
aberatii despre job, iar eu incument din cap tacut, fara sa o contrazic.
Nu am chef de cearta. E prea devreme pentru cearta. Poate cand ma
intorc de la munca, atunci voi fi mai in forma. Adulmec si ultima
picatura de cafea din cana si pornesc direct la dulap. Imi trag niste
pantaloni de stofa, o bluza maronie, pantofii, parpalacu’ meu negru si
gata. Noroc ca nu trebuie sa imi mai fac si parul. Parfumul meu de grefe
se simte deja pe hol. Imi privesc cateva secunde imaginea in oglinda
putin prafuita. Doamne ce imbatranesc! Imi vad trasaturile masculine in
oglinda si nu imi vine sa cred. Ieri parca eram un pustan la facultate.
Azi, om la casa lui. Ii trag Angelicai un Pa, pa si direct la metrou.
Iar coada la bilete. Bine ca mai am 3 zile pana imi expira
abonamentul. Repede, repede sa nu pierd metroul. Las scarile sa ma
poarte pana la peron. Cata agiatie pentru ora asta. E abia 7:30 si lumea
deja misuna in statie. Ma asez langa o batranica. Stau linistit si
astept metroul. Femeia isi ridica sprancenele alea subtiri catre mine si
ma analizeaza adanc. Ii simt privirea asa ca raspund cu o privire
sceptica. “Ce faci mamaie, nu ai la cine sa te holbezi?” imi zic eu in
gand, in timp ce privirea imi coboara de pe chipul femeii. Uite ca vine
si trenul. Doar 5 statii si ajung la munca. Ce bine ca nu trebuie sa
schimb…sau sa i-au un RATB. Urasc RATB-ul, este cat se poate de
aglomerat, cat se poate de mirositor, cat se poate de plin de pensionari
care nu au ce face la orele alea mega-aglomerate. Metroul este putin
mai select…ori sunt eu nebun. Marele vierme subteran stationeaza in fata
mea. Isi deschidele usile mari si ma strecor repede inauntru. Mamaia ma
urmeaza, tot incercand sa isi faca loc. “Doamne… femeie calmeaza-te!
Da-ti doua palme si calmeaza-te! E dimineata, ce ai?”
Reusesc sa prind o bara si ma tin bine de ea cand aud ca se inchid
usile. Si am pornit In maxim 10 minute sunt la munca. Stau acolo rezemat
de bara si arunc o privire in jur. Cata lume, care mai de care. Ii
analizez atent pe toti cei din jur. Langa mine, pe aceeasi parte un rand
plin de femei care isi arunca parsiv ochii in jur. Prima o pitipoanca
ratacita la ora asta in metrou. Machiajul greu, incarcat, ii apasa fata
si ii scoate in evidenta trasaturile mai mature. Ce urat este asa! “In
loc sa iti scoti cei 17 ani la iveala, tu iti incarci fata cu o tona de
fard?” Fata este poate mai confuza ca mine. Priveste incerta in jur,
fara sa stie ce vrea sau ce auta acolo.” O fi mergand la scoala?” Orice
este posibil, insa nu prea cred in cazul asta. Cred ca merge sa iubitul
ei. Le-o fi zis parintilor ca merge la scoala si ii trage lui o vizita
matinala. Ca la 17 ani, cand lumea e roz, griji nu ai…doar gandul de a
te saruta. Ahh…dragostea aia puerila. Ma uit mai bine la ea si parca ma
apuca dorul de vremurile alea.
Langa pitipoanca sta o alta femeie in aceeasi postura. Insa nu este
la 17 ani, este deja femeie in toata regula. Mainile ei groase ii
tradeaza munca de gospodina pe care o face. Parul prost ingrijit arata
grijile ei fata de copii, de familie. Hainele, desi curate, nu au
stralucirea aia. In scimb in lumina aia pala din metrou ii scoate in
evidenta saracia…sau mai bine, momentele dificile prin care trece. Pacat
de ea, pare a fi o femeie de treaba.
Trenul se opreste! Fara sa avertizeze vreo voce ceva, fara semnal.
Pur si simplu se opreste in mijlocul tunelului. Luminile incep sa
palpaie nebun, haotic, ca si cum un cutremur e gata sa erupa din
linistea aparenta. Imi arunc privirea in jur. Lumea incepe sa se agite,
care mai de care. Babele se misca nervoase pe scaune, barbatii tot
arunca priviri peste umar. Eu ma tot uit in stanga si in dreapta. “De ce
este asa frig?” Un fior rece, dar rece rau, inunda tot trenul. O fi
aerul conditionat, nu? Dar nu simt nici o pala de aer rece. Pare a fi o
teama, mai mult decat orice. O teama pe care o simti sub piele, in tine.
Inima imi pompeaza nebuna adrenalina. Simt sangele cum se perinda
peste tot in mine. De ce s-a oprit trenu? O fi o defectiune de moment?
Apoi o vad…in departare…vine incet, cu teama pe langa ea. Cu un miros
de cadavru si cu ochii aia galbeni. O monstruozitate. O figura cum nu
am mai vazut pana acum. O figura atat de ciudata, atat de feerica, atat
de ireala. Fata nu are, insa parca nici corp. Parca ar fi un cearceaf
negru, gaurit, ce pluteste. Un corp scheletic se lasa vazut in timp ce
curentii de aer din jurul sau apasa bucata aia de carpa. Maini in
putrefactie cuprind barile trenului. Frica deja ma inunda pana in maduva
oaselor. Sigur visez! Asa ceva nu exista. Dar uite ca exista, este
aici, la cativa metrii de mine si se tot apropie. Cu ea vine si teama si
mirosul acela de mort.
Ce naiba este? Ma lipesc de usa trenului si incep sa imi plimb
mainile pe usa…intr-o cautare zadarnica de ceva, orice. Nu am cum sa
scap. Suntem in mijlocul unui tunel, la zeci de metri adancime. Orasul
este deasupra. In fata intuneric, in spate tot intuneric. Aici este
umbra asta. Se apropie de mine si isi apasa privirea aia ingalbenita
peste ochii mei. Sclipesc la mine, ca de cosmar. As zice ca imi
zmabeste…dar nu are gura. Isi misca mana aia scheletica in aer, lasand
carpa de pe ea sa fluture. Indreapta un deget catre batranica aceea
agitata. Baba face ochii cat ceapa si incepe sa se agite tacut. Eu tot
acolo stau, lipit de usa, fara sa scot un sunet. Imi este atat de frica
incat corpul refuza sa se miste…
- Aloo!!! Domnu? Aveti un telefon? se aude o voce
- Cum? intreb eu pe fetita de langa mine
- Doamnei de acolo ii este rau! Nu aveti un telefon?
- Ba daaa…da’….
Ce naiba? Unde este umbra? Privesc atent in jur. La fel ca si cand
m-am urcat. Nici urma de umbre, aceeasi temperatura. In afara mirosului
acela de transpiratie si bautura…ce vine de la paznicul din metrou alt
miros nu se simte. Pai si atunci unde este umbra? Sau doar am visat?
Egipt - vacante de neuitat
Datorita faptului ca este unul dintre cele mai vechi state din lume, Egiptul a reprezentat inca de pe vremea romanilor o destinatie extrem de atragatoare! Fiind primul stat inzestrat cu administratie, fiscalitate, justitie, sau chiar armata, Egiptul sta la baza tuturor statelor civilizate din ziua de astazi. Existenta egiptenilor se datoreaza in primul rand prezentei Nilului, acesta fiind singurul curs de apa ce strabate tara, cat si culturii lor mileniare! Pe teritoriul acestui stat s-a dezvoltat atat unul dintre cele mai importante orase din intreaga lume, cat si una dintre primele civilizatii ale omenirii! Chiar daca este un stat extrem de vechi, Egiptul reprezinta interes enorm chiar si in ziua de astazi pentru diversi cercetatori sau turisti! Tone de aur si sute de situri arheologige au fost descoperite pe aceste teritorii, reprezentand o dovada veridica in privinta gradului de civilizatie a egiptenilor antici. Cu toate astea, suntem siguri ca multe dintre comorile de atunci inca zac ascunse sub dunele de nisip ale desertului...
Posteritatea a mostenit o serie de constructii impresionante odata cu disparitia Egiptului antic! De mentionat sunt, evident, in primul rand piramidele lui Keops, Kefren si Mikerinos (din pacate, acestea sunt unele dintre putinele care inca au rapas intregi), sfinxul, templele, mormintele, obeliscurile, comorile de aur, argint si pietre pretioase, si, de ce nu, chiar si palatele! Fiecare bun mentionat anterior are o valoare evident, inestimabila, si sugereaza faptul ca Egipt este o tara mult mai mult decat complexa! Egipt este o natiune ce se bucura de o istorie inca invaluita in mister!
Atat litoralul mediteraneean cat si cel de la Marea Rosie sunt vestite in intreaga lume. Cel din urma are o apa aproape fierbinte, in timp ce nisipul extrem de fin este incalzit constant de razele soarelui tropical. Desi poate economia tarii nu o arata, hotelurile egiptene se numara printre cele mai luxoase din intreaga lume, si se bucura de servicii ireprosabile! Excursia pe aceste meleaguri cu siguranta, nu poate fi regretata!
In Egipt exista doua tipuri diferite de clima: subtropicala si tropical desertica. Regasita in prima parte a tarii, in zona Marii Mediterane si a Deltei Nilului, clima subtropicala este caracterizata prin precipitatii scazute, precipitatii ce scad in deosebi pe parcrusul iernii. Media acestora atinge undeva in jur de 160 mm pe an. Totusi, climatul tropical desertic este caracterizat atat prin temperaturi deosebit de ridicate, cat si prin precipitatii aproape inexistente. Din acest motiv s-ar parea ca cea mai potrivita perioada a anului pentru a vizita Egiptul este primavara. In lunile martie si aprilie, temperaturile jongleaza intre 20 si 22 C.
Cu toate astea, indiferent de perioada in care va planificati sejurul, indicat pentru bugetul dvs. ar fi sa apelati la servicii de tip early-booking. Motivul? Egipt este o tara extrem de vizitata de turisti. Din acest motiv, numarul locurilor de cazare, este, evident, limitat. Pentru a evita experientele neplacute de genul, agentiile ce ofera servicii de acest tip asigura locurile pentru clientii lor. De mentionat este si faptul ca aceasta metoda este mult mai prietenoasa buzunarului dvs., pretul intregii excursii fiind mult mai ieftin decat in mod normal.
Pe langa piramide si sfinx, muzeul egiptean adaposteste poate chiar una din cele mai mari colectii de antichitati egiptene din lume. Avand mai bine de 136.000 de exponate, printre care se numara bijuterii, sarcofage, picturi, haine traditionale, vase, unelte, arme, etc., acest obiectiv turistic ar trebui sa se afle fara doar si poate la inceputul listei dvs. de prioritati. De asemenea, consideram ca vechiul bazar, Khan el-Khalili, bazar ce dateaza inca din anul 1382, este de asemenea un obiectiv turistic important. Cu toate astea, partea veche a capitalei este mult mai fascinanta decat ne-am astepta. Aici, se regasesc o serie de moschei vechii, unice in lume. Dintre acestea amintim: Al Qahira Fatima,vAl-Azhar, Al-Hakim Mo, Aqmar sau chiar Lulua.
Pentru cei care nu stiau, Alexandria este al doilea cel mai important oras din intregul egipt. De ce? Datorita Coloanei Pompeiului, coloana construita exclusiv din granit roz, al carei scop este cinstirea imparatului roman Diocletian. Aceasta are o inaltime de nu mai putin de 25 de m si este amplasata in mijlocul unui sit arheologic, drept pentru care se bucura de o priveliste absolut uluitoare catre mare.
Evident, daca mergem in Egipt 2013, mergem si la cumparaturi? Cu ce ne putem intoarce de aici? In primul rand cu bijuterii! Atat cele din aur cat si cele din argint se bucura de preturi mult mai accesibile decat oriunde altundeva. Calitatea de care dau dovada nu este, sub nici o forma, indoielnica, ci mai mult remarcabila. Pietrele folosite sunt naturale, colorate, care mai de care mai elegante. Preturile? Accesibile!
Despre greseli,regrete si iertare.
A gresi e omeneste! (Toti o facem, in mod intentionat sau nu…) Regretam,
doar unii dintre noi! (Si asta pentru ca doar pe unii ne mustra
constiinta…) De iertat,iertam putini! (Si in mod selectiv…) E ciudat cum
se impletesc greselile cu regretele si iertarea! Formeaza fara sa ne
dam seama,un tot unitar! Ne influienteaza pe fiecare dintre noi,chiar
daca nu recunoastem… Am gresit…de “n” ori…am regretat,regret…intrebarea
este: am fost, sau nu, iertata…?! Doar pentru faptul ca am “indraznit”
de multe ori sa imi spun parerea verde-n fata, am fost aspru judecata
si, cum era de asteptat, adevarul pe care l-am spus, a ranit atat de
multe orgolii incat am devenit impardonabila… La prima vedere,par
superficiala…insa in sinea mea, ma macin de parca am comis cel mai grav
dintre pacate! Cat despre cei ce mi-au gresit…hmm… asta este partea cea
mai dureroasa… Aceia,considera ca nu am dreptul de a gresi, insa am
obligatia de a le accepta greselile si, mai ales, de a le ierta absolut
orice. Lucrurile se inrautatesc in momentul in care devin usor
inabordabila…si se ajunge in extrema… In sensul ca “ambitia” mea, devine
in opinia lor, o greseala de neiertat… Si ajung din victima, cel mai
aprig dusman! Asa am invatat, ca oricat de mult mi-ar pasa mie…s-ar
putea ca altora sa nu le pese deloc… Si de aici, incep a-mi da refresh
la caracter… De aici devin recalcitranta…de aici porneste indiferenta!
Nu imi gasesc scuze,chiar nu am nevoie sa ma disculp in fata nimanui!
Imi este mai mult decat suficient daca imi recunosc greselile fata de
mine! Am observat ca un “iarta-ma!” la ora actuala nu mai valoreaza atat
de mult… sau oscileaza de la persoana la persoana… Tocmai de aceea,
cuvintele sunt de prisos… N-au puterea sa exprime adevarata intensitate a
sentimentelor…asa ca…tot faptele vorbesc…
Persuasiune…
E trecut de ora 15:00… Am dat o fuga in bucatarie si, in timp ce-mi
pregateam cea de-a doua cafea pe ziua de azi, am avut un flashback…
Mi-am amintit brusc, de o intamplare de demult, pe care la momentul
respectiv o credeam o banalitate… Acum mai bine de 2 ani, mi s-a spus
ca devin treptat, dependenta de afectiune. (Atunci am dat ochii peste
cap, in stilul tipic mie,si-am bufnit in ras.) Nu intelegeam ce ar fi
vrut sa insemne asta… Recunosc,nici nu mi-am batut capul prea mult cu
deslusirea misterului. Azi inteleg de ce. Pentru ca incepusem deja sa
cad in extrema si, sa devin dependenta de afectiunea unei singure
persoane. Naivitatea de care am dat dovada atata timp, si de care s-a
profitat intr-o oarecare masura, nu mi-a adus decat convingerea ca acea
persoana, a avut dreptate si ca acele vorbe n-au fost aruncate in vant…
De ce am dat acestui articol titlul “Persuasiune”?! Prin definitia sa,
cuvantul “persuasiune” reprezinta o forma de influentare. Este
modalitatea de argumentare prin intermediul careia o persoana, incearca
sa convinga o alta persoana, sa creada sau, sa faca un anumit lucru.
Asa-i si cu iubirea asta…… Sublimul sentiment ce peste noapte, se
transforma intr-un cosmar… Te ameteste, te amageste…si-ntr-un final, te
orbeste! In cazul asta, persuasiunea se transforma in manipulare… Si
da, sunt dependenta de afectiune! Lipseste o piesa din mine…si in mod
sigur nu e el, cel ce m-a orbit candva… ( Ma dispera faptul ca nu pot
scrie 2-3 randuri despre ceea ce simt,fara sa fiu nevoita sa mentionez
ca “Nu e vorba de el”… nici n-as vrea sa se inteleaga gresit…) Revin! Am
nevoie de afectiune… Oare cine n-are?! 8-|
Home alone.
Probabil unul dintre “hobby-urile” mele… sa fiu singura acasa… Nu
gasesc nimic mai placut in momentul de fata,decat sa stau linistita si
sa fac ceea ce-mi place…sa ascult muzica ce ma rupe de realitate, sa-mi
fac ordine in ganduri si nu numai…
Cred ca e cel mai frumos week-end de ceva vreme incoace…Nu sunt eu
adepta hoinaritului pe strazi, si nici nu am cluburile in sange… Azi am
profitat de ocazie si m-am odihnit. La ora 12:00 am deschis ochii si-am
pus din instinct mana pe telefon…. 3 mesaje,gen “esti bine?” … Aseara am
iesit brusc de pe net… atipisem in fata calculatorului… l-am oprit din
buton,fara sa ma mai uit la cele 2 ferestre noi…. Am coborat din pat si
mi-am facut cafeaua,inca buimaca de somn… O ora mai tarziu, deja fresh
si cu o pofta uriasa de clatite,m-am pus pe treaba… am “devastat”
bucataria, mi-am facut pofta, le-am facut si altora pofta …
Later, am primit o vizita de la Niko si, ii multumesc pt ca si-a
miscat “dosul” si-a venit sa ma viziteze…(de ce am eu vaga impresie ca a
venit pentru clatitele mele?!
…nu stiu…) Am ras cu pofta de multitudinea de specimene pe cale de
inmultire si cu IQ < 0.001, care ne sunt bagate pe gat, la TV… De-a
dreptul… mai bine tac!
N-a durat mult si iar am ramas singura… Ador linistea! Exprima adevarul meu! Gandurile urla-n mine… As vrea uneori sa taca!
E trecut de ora 23:00… inca nu am stare! M-am plimbat prin casa de
parca as fi fost pe bulevard. Ascult aceleasi melodii,on and on and on…
Si nu, nu sunt cele lacrimogene…ci alea “saltarete”, ca sa-mi dea o
stare de bine…
Cred ca ma bag in pat… Profit iar de liniste si ma odihnesc…
Puzzle
Azi am avut o întrebare la status pe
messenger care m-a trecut prin minte încă de dimineaţă. Era retorică
pentru mine dar nu şi pentru alţii. Trei prieteni mi-au dat câte un
răspuns.
Întrebarea era: Când se termină pisele de puzzle ce se întâmplă?
Iată şi răspunsurile celor trei:
- imaginea e completă
- se întâmplă că ai terminat tabloul.. sau e posibil să fi pierdut pe drum piese
- când se termină te opresti, observi.. admiri ceea ce ai reuşit
Mi-au plăcut toate trei răspunsuri. Mi-au schimbat perspectiva asupra
unui lucru interesant la momentul de faţă, într-una mai bună, şi cred
că răspunsul tău ar fi tot pe aici. Totuşi, tu cum ai răspunde?
Iată şi un răspuns care m-ar surprins: “Piesele de puzzle nu se termină niciodată!”
Terenuri in jurul Bucurestiului
Datorita scaderii preturilor in domeniul imobiliar din ultimii ani, din ce in ce mai multe persoane iau in considerare achizitia unui teren si construirea unei case. La momentul actual, se pare ca, costurile totale pentru un astfel de proiect ajung la acelasi nivel ca al unui apartament de doua camere acum 5 ani.
Cel mai greu pentru cei care locuiesc in Bucuresti si in imprejurimile acestuia este sa hotarasca cea mai buna zona in care sa isi construiasca viitoarea casa. In acest moment exista nenumarate anunturi cu terenuri in jurul Bucurestiului la preturi mici, si decizia de achizitie devine din ce in ce mai dificila.
Iata cateva aspecte pe care ar trebui sa le luati in considerare in momentul in care va hotarati sa cumparati terenuri langa Bucuresti sau imprejurimile acestuia:
- Infrastructura: este foarte important sa aveti acces cat mai facil catre oras, si cum timpul pe care il veti face pana la locul de munca va creste este bine sa incercati sa alegeti o zona ca sa va permita acces usor la metrou sau sa nu fie foarte aglomerata
- Distanta fata de locul de munca sau centru: iarasi ma refer la timp pentru ca mi se pare unul dintre cele mai importante aspecte atunci cand luam o decizie de achizitie a unei case sau un teren. Este important ca timpul pana la munca sa fie cat mai redus astfel incat sa reusim sa petrecem mat mai putin timp pe drum si cat mai mult acasa
- Distanta fata de gradinita/scoala/magazine: este in mod cert important sa ai acces la toate cele necesare, pentru ca in general decizia de a construi o casa este una pe care o faci pentru o perioada lunga de timp.
- Vecinii: poate nu este un aspect important pentru toti dar pentru mine calitatea vecinilor poate insemna un accept sau un refuz de cumparare al unui teren
Pe langa aceste aspecte sunt sigura ca fiecare dintre noi are si alte criterii de selectie, importante este sa ne simtim bine si linistiti atunci cand pasim pragul casei noastre.
Cel mai greu pentru cei care locuiesc in Bucuresti si in imprejurimile acestuia este sa hotarasca cea mai buna zona in care sa isi construiasca viitoarea casa. In acest moment exista nenumarate anunturi cu terenuri in jurul Bucurestiului la preturi mici, si decizia de achizitie devine din ce in ce mai dificila.
Iata cateva aspecte pe care ar trebui sa le luati in considerare in momentul in care va hotarati sa cumparati terenuri langa Bucuresti sau imprejurimile acestuia:
- Infrastructura: este foarte important sa aveti acces cat mai facil catre oras, si cum timpul pe care il veti face pana la locul de munca va creste este bine sa incercati sa alegeti o zona ca sa va permita acces usor la metrou sau sa nu fie foarte aglomerata
- Distanta fata de locul de munca sau centru: iarasi ma refer la timp pentru ca mi se pare unul dintre cele mai importante aspecte atunci cand luam o decizie de achizitie a unei case sau un teren. Este important ca timpul pana la munca sa fie cat mai redus astfel incat sa reusim sa petrecem mat mai putin timp pe drum si cat mai mult acasa
- Distanta fata de gradinita/scoala/magazine: este in mod cert important sa ai acces la toate cele necesare, pentru ca in general decizia de a construi o casa este una pe care o faci pentru o perioada lunga de timp.
- Vecinii: poate nu este un aspect important pentru toti dar pentru mine calitatea vecinilor poate insemna un accept sau un refuz de cumparare al unui teren
Pe langa aceste aspecte sunt sigura ca fiecare dintre noi are si alte criterii de selectie, importante este sa ne simtim bine si linistiti atunci cand pasim pragul casei noastre.
Ce se întâmplă în fiecare sesiune
Mai sunt câteva zile şi intru în sesiune.
Ha! Totuşi săptămâna aceasta e mult mai importantă, dintr-o anumită
perspectivă. Acum trebuie să predau toate proiectele fără de care nu pot
intra în examene. O săptămână full pe care se pare că am început-o cu
stângul, mai ales după ce am fost atenţionat că am categorisit o
persoană drept superficială, cu toate că nu era cuvântul cel mai
potrivit. În fine.
Sesiune. Mereu în sesiune găsesc multe
alte lucruri de făcut, care de altfel trebuiesc făcute, dar care numai
în perioada examenelor au farmec pentru mine, în rest no. În fiecare
sesiune adun un teanc de cărti, sau o listă cu cărţi ce mi se par foarte
intreresante şi pe care doresc să le citesc. Imediat ce se termină
sesiunea dispare parcă şi interesul pentru lectură şi teancul de cărţi –
fără a le fi citit – şi lista şi tot. Acum mi-am descărcat de pe
torentcreştin o serie de cărţi în format electronic iar câteva mi-am
propus să le citesc. Iată ce cărţi mi s-au părut interesante şi chiar
doresc să le citesc după ce termin sesiune sau, în funcţie de timpul
disponibil, chiar în sesiune:
- Credinţa creştină normală – Wachman Nee,
- Doar pentru EA – Shaunti Feldhahn,
- Doar pentru EL – Shaunti şi Jeff Feldhahn,
- Dumnezeu nu joacă zaruri – Edmond Constantinescu,
- Eu, Barbatul – John Eldredge,
- Dezamagit de Dumnezeu – Philip Yancey,
- Viata condusa de scopuri – Rick Warren (să o recitesc),
- Imitatio Cristi – Thomas Kempis,
- ISUS pe care nu l-am cunoscut – Philip Yancey.
Nu sunt scrise într-o ordine anumită dar
vrea să le citesc pe toate şi mai sunt căteva de care încă nu am făcut
rost. Am o nouă cunoştinţă care citeşte foarte mult. La început, când
îmi spunea cât de mult îi place să citească, mi se părea ciudat ca unei
persoane, în ziua de azi când tehnologia e atât de avansată, să îi placă
atât de mult să stea cu nasul în cărţi. Azi dimineaţă am trecut prin
Moll Moldova pe la Diverta. Mi-am dat seama că de fiecare dată când am
ajuns în zonă am mers la Diverta să văd ce cărţi mai sunt. Cred că azi
am stat mai bine de o jumătate de oră pe acolo. Găsisem câteva cărţi
care m-au captivat.
Mi-am propus să încep şi eu să citesc
pentru că, după câte am văzut, nu e chiar plictisitor a citi. Mă întreb
dacă după ce se va termina sesiunea voi mai avea aceeaşi dorinţă aprinsă
de a citi.. Sper să fie la fel totuşi.
Daca as putea ce as vrea sa fiu?
O floare: trandafir
Un anotimp: vara călduroasa
O culoare: mov
Un animal: tigru
Un obiect vestimentar: geanta
O piese de mobilier: canapea
O piesa muzicala: Flo Rida Feat T-Pain - Low
Un vers: dacă dragoste nu e,nimic nu e
Un peisaj: luna pe un cer instelat intr-o noapte calda de vara
Un obiect: stilou
Un instrument muzical: chitara
Un copac: brad
Un oraș: Paris
O persoana publica:Jason Statman
O alta persoana apropiata: mama mea
O carte: Despre dragoste și alți demoni
Un fel de mancare: pui la rotisor
Un super erou: ZuperEU )
Un fenomen al naturii: ploaia
O mașina: AUDI A6
Un fruct: cireasa
O parte a corpului: mainile
Un film: PS.I love you
Un anotimp: vara călduroasa
O culoare: mov
Un animal: tigru
Un obiect vestimentar: geanta
O piese de mobilier: canapea
O piesa muzicala: Flo Rida Feat T-Pain - Low
Un vers: dacă dragoste nu e,nimic nu e
Un peisaj: luna pe un cer instelat intr-o noapte calda de vara
Un obiect: stilou
Un instrument muzical: chitara
Un copac: brad
Un oraș: Paris
O persoana publica:Jason Statman
O alta persoana apropiata: mama mea
O carte: Despre dragoste și alți demoni
Un fel de mancare: pui la rotisor
Un super erou: ZuperEU )
Un fenomen al naturii: ploaia
O mașina: AUDI A6
Un fruct: cireasa
O parte a corpului: mainile
Un film: PS.I love you
Ma simt norocoasa.. ca am un alături de mine un băiat extraordinar
Ma simt norocoasa.. ca am un alături de mine un băiat extraordinar..
de prin iunie 07 îmi aduce în fiecare zi un zâmbet pe fata,e cel care
îmi face viata mai buna,care e mereu alături de mine,orice s-ar
întâmpla.Nu știu ce-mi veni sa scriu despre el
poate ca in ultimul timp l-am simțit mai aproape de mine ca
niciodată.. si sa fie asta un semn de mulțumire?.. nu Poate ca mi-am dat
seama ca trebuie sa-l apreciez mai mult.. sau sunt o lăudăroasa știu faptul ca multe si-ar dori un băiat cum am eu (frumos,deștept,respectuos,sexy.. bun la munca .. bun la pat ).. acum a vorbit modestia din mine.. Recunosc ca are si părți negative.. dar astea într-un post viitor Gata .. pisu te iubesc si te voi iubi mult timp de acum încolo..
sunt fericita ca sunt doar a ta.. si ca reușim sa ne facem zilele mai
bune.. tu și eu.. amândoi… si pt nimic in lume nu as renunta la noi.
Al tău cum e? A ta?
Orice femeie are langa ea barbatul care
si-l doreste..dar numai o femeie inteligenta are langa ea barbatul pe
care altele si-l doresc:)
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)